Expoziţie dedicată arhitecturii litoralului românesc din perioada 1955-1989
În 1953, ţărmul Mării Negre era o înşiruire de colonii de pescari, mici porturi şi staţiuni balneare. S-a decis realizarea unui „Plan de Sistematizare a Litoralului Românesc” pe o perioadă de 15 ani, cu două mari zone: la sud de Constanţa, o zonă balneară, care prevedea unificarea unor localităţi şi îmbinarea funcţiunilor curative cu cele de odihnă, clădiri cu regim mic de înălţime, inundate în mult spaţiu verde, tabere de vară şi colonii pentru copii, mici porturi, faleze de promenadă. […]
